Lavandula x intermedia (L-MIG1)

Lavandula x intermedia (L-MIG1), este rezultatului unei incrucisari intre cele doua soiuri respectiv : Lavandula angustifolia si Lavandula latifolia, facand parte din familia Lamiaceae ( din aceasta familie facand parte : busuiocul, menta, rozmarinul etc.), adaptat si aclimatizat la conditiile pedoclimatice ale tarii noastre, adus in urma cu 13 ani din Italia si mai apoi in pepiniera din orasul Buftea . In anul 2014 s-au depus actele necesare pentru inscrierea soiului in catalogul national de plante.

Particularitatile soiului si necesitatile fata de sol

Lavandula x intermedia, este un subarbust ,termofil care creşte sub formă de tufă înaltă de 40-60 cm., cu un diametrul de 100-150 cm., frunzele sunt persistente, liniare, lungi de 2-6 cm şi au culoarea gri-argintii pe timpul rece iar argintiu-verzui în timpul cald. În lunile mai-iunie-iulie în funcţie de atmosfera climatului, emite tije florale de 40-60 cm, terminate cu spice de flori albastrui-violet de ± 8-10 cm, foarte plăcut parfumate, bogate in camfor cu o cantitate de flori tăiate în anul III de ±2kg/planta verde.

Uleiul volatil rezultat din lavandin este folosit in cea mai mare parte in industria detergentilor si a parfumeriilor dar si in zona terapeutica in special pentru uleiurile de masaj si odorizanti ,evitandu-se cosumul intern din vina canforului. La acest soi, cantitatea extrasa de ulei volatil, ajunge la 10-11 litri/tona de floare verde.

Lavandinul este o specie termofilă, sensibilă la excesul de apă, deci pretenţioasă faţă de căldură, iubitoare de lumină solară directă, soluri calde, pietroase şi calcaroase dar bogate în macroelemente. În ţara noastră datorită solurilor bogate în macro-microelemente şi minerale, lavandinul s-a adaptat perfect chiar şi la condiţiile meteo vitrege din timpul iernii.

Din punct de vedere al bolilor şi dăunătorilor, lavandinul este o plantă minune, aceasta nu are dăunătorii care să-i producă probleme şi nici boli, dar în schimb este foarte sensibilă la excesul de apă care poate provoca daune considerabile (putrezirea rădăcinilor).

Fertilizarea se face cu gunoi de grajd sub formă de mraniţa sau ingrasamant ecologic direct la baza tufei, lavandinul este o plantă ce iubeşte azotul, fiind vorba de o plantă medicinală nu recomandăm folosirea azotatului NO3.

Schema de plantare

Intensiv : 100 cm intre randuri si 70 cm dispunerea intre plante pe rand, densitatea fiind de 14.300 plante/ha.

Clasica si recoltata mecanizata : 140 cm intre randuri si 80 cm dispunerea intre plante pe rand, densitatea fiind de 9000 plante/ ha.